Revoluția permanentă, mon amour

„Străină de trendisme, coolisme, nombrilisme și insurgențe confortabile, poezia lui Flori Bălănescu recuperează finalmente miza ontologică a scrisului, refuzînd atît relativismele contemporane, cît și angajamentele noii gîndiri corecte.

E o poezie incomodă pentru leneșii, pentru amnezicii de noi, dar, tocmai pentru că ne zgîndăre, ar putea deveni salutară.” (Ovidiu Nimigean)